Telefonul

Publicat pe Actualizat pe


Am să vă povestesc o zi din viaţa mea, foarte nefericită pentru mine, foarte amuzantă pentru restul lumii. Nu , nu , nu. Nu m-aţi înţeles. Nu scriu lucruri triste, pe un blog de râs 😀

Well, să începem.

Dimineaţă. Mă trezesc. Mă spăl. Mănânc. Fac siesta. Mă îmbrac. Plec la şcoală. Ajung în clasă. De-aici începe ziua interesantă. Doar ce achiziţionasem un Nokia 2310, şi încă eram începător în ale meniului. Mi-l cere un coleg de-al meu, să se uite prin el. Se benoclează ăla pe-acolo, să vadă şi el, şi al dracului ştie atât de bine în telefoane…! Mi-a dat telefonul înapoi, şi eu n-am mai umblat la el până să plec de la şcoală. El ghici ce făcuse între timp ? ÎMI ROTISE ECRANUL. Era pe orizontal. Eu neştiind să merg cu el, toată ziua am avut de belea. Nu că mă incomoda pe mine, ci pe alţii. Era ceasul 14:00. Stăteam pe scaun în autobuz, aşteptam să ajung acasă. Cum nu puteam folosi telefonul în poziţia normală, a trebuit să-l întorc orizontal. Erau 3 fete la 2 metri distanţă de mine. Când au văzut că întorc telefonul invers, a zis una, la celelalte:

– „Uite că ne face băiatul poză, zâmbiţi!”

Am zâmbit, mi s-a părut amuzantă faza. Asta nu este nimic rău (momentan). Ajung acasă, mănânc, mă schimb şi apoi plec în parc. Când ajung pe pod, eram cu un prieten. Stăteam rezemaţi de o balustradă şi vorbeam. În faţa noastră, era o ditamai namila de 2 m şi muşchi cât cuprinde, cu una bună rău, cu fusta mai sus de urechi. Scot telefonul. Să văd cine mi-a dat beep. Mălăul ăla, când vede că întorc telefonul, înspre ei, mă ia cu un ton serios, şi răstit:

– „Ce mă, îi faci poză lui gagică-mea ???”
Eu: – „Nu , nu , doar că mi-a întors un dobitoc ecranul, şi nu mai ştiu cum să-l reglez”.

N-a mai zis nimic. Am mers mai departe. Eram pe o alee din parc, unde erau numai babe şi moşi pe bănci. Scot din nou telefonul, să mă uit la mesaje. Imediat, o babă cum vede, urlă în gura mare:

– „Ia uite perversul, ne face poze !!!”

Un alt boşorog sare imediat:

– „Dă-i mă drumul de-aici, tu n-ai ce face băiete ???”

Să-mi pice faţa. Nu mai ştiam cum să le explic. În fine. Merg mai departe, cu tovarăşul meu. Ieşim din parc, într-un final (înjuraţi de toată lumea), şi mergeam pe stradă. În faţa noastră era una, cu un căţel pichinez, îl plimba în lesă. Iar îmi dă cineva beep, că deh, s-au nimerit în ziua aceea NIMENI SĂ NU AIBE CREDIT!. Aia în momentul respectiv, priveşte în spate, mă vede cu telefonul întors, zâmbeşte şi îmi zice scurt:

– „Sper că nu o să pui pe hi5 poza cu câinele meu”

Dumnezeii şi închinările … deja nu mai aveam stare. Prietenul meu mă privea, mă asculta, şi realiza foarte trist că nu ştie să înjure! Ajung la bloc, mai târziu (între timp nu mai scosesem telefonul din buzunar, indiferent cine m-o fi sunat). Am scos telefonul, într-un final, să mă uit la el, că deh, nu era decât gaşca de la bloc, şi am zis „măcar ei nu-mi zic nimic”. Dintr-o dată, aud pe unul dintre ei:

– „Ba nu, că nu am freza făcută!”

Am plecat în casă – sătul, obosit, şi fără nici un pic de putere ca să mai înjur, sau să mai explic. Şi asta a fost ziua CEA MULT NOROCOASĂ prin care nu mai vreau să mai trec niciodată. Voi reveni curând, cu următorul articol. Să ne citim BINE! 😉

Anunțuri

Un gând despre „Telefonul

    Bucur a spus:
    Mai 16, 2009 la 17:35

    Am zambit la acest post.Excelent scris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s