Plecarea romanului in America

Posted on Updated on


Spiritul emigrantului carpatin tranzitează o serie de stări sufleteşti dintre cele mai colorate pe parcursul
şederii sale în ţara cu cele mai multe visuri pe cap de locuitor. Poate fi împărţit în patru etape.

Faza 1 (0-6 luni)

Ajuns în ţara tuturor posibilităţilor, omul nostru coboară din avion cu inima cît motorul de Boeing şi, în timp ce
trage cu sete în plămîni aerul american şi prima ţigară, după 10 ore de post forţat, admiră afişul din faţa sa pe care scrie mare cu litere roşii „No Smoking”.Totul i se pare extraordinar, trepidaţia oraşului, zgomotul autostrăzilor, dar mai ales mărimea. Toate sînt mari, excepţional de largi, minunat de înalte, nemaipomenit de lungi. Străzi, blocuri, gîndaci, oameni.Benzina şi laptele se vînd la galon pentru că şi maşina, şi omul, în America, consumă mult. Frumoase i se par românului şi obiceiurile americanilor de a nu-şi închide niciodată magazinele, iar obsesiile localnicilor de a mînca pînă şi ciment cu condiţia ca acesta să fie fat free le consideră drăguţe, nevinovate. Toţi oamenii îi par prietenoşi şi amabili. Transformă toate preţurile în lei şi constată că îi mai rămîne şi rest. Face permanent
comparaţii între cele două ţări, toate în favoarea Americii, normal. America e extraordinară. România? Doar o ordinară.

Faza 2 (6 luni – 2 ani)

America este exact ce a văzut românul în filme. Şi mai mult decît atît. Mult prea mult. Primele
interviuri pentru un job în meseria sa coincid cu primele dezamăgiri. Degeaba le arată diploma tradusă şi autentificată de un specialist autorizat din România, care la data naşterii a scris Birthday, în zadar trece pe
aplicaţie experienţa sa vastă de manager general la SC Multinaţionala SRL SA. Cu limba, imigrantul nostru se descurcă însă foarte bine, aude la perfecţie engleza. Lucru curios, de a o vreme a observat că străzile alea mari care l-au impresionat atît de plăcut la început nu sînt chiar aşa curate, iar vegetaţia luxuriantă de pe marginea
şoselelor cu 8 benzi nu e altceva decît nişte tufe de pălămidă şi pîlcuri de scaieţi. Soarele care-i zîmbea prieteneşte şi complice la sosire s-a transformat acum într-un bulgăre de foc care topeşte asfaltul, răbdarea, speranţele. Noroc
cu aerul condiţionat. Al altora, maşina lui n-are pentru că este un hîrb made with pride in the USA, fabricat pe vremea cînd americanii nu descoperiseră încă simţul măsurii. A cumpărat-o cu 1.000 $, încredinţat fiind că a făcut afacerea vieţii lui, de la un dealer foarte amabil şi vorbăreţ care nu contenea să-i laude cunoştinţele despre automobile, în timp ce fostul nostru proprietar de Dacia cu bord franţuzesc şi schimbător de viteze lung cît un bătător de covoare inspecta ciurul cu acoperiş lovind uşor în roţi cu vîrful pantofului. Obiceiul de a compara cele două ţări şi l-a păstrat, dar acum toate sînt în favoarea României. Amintirile frumoase din şi despre ţara din
care a plecat îl copleşesc. Îi vine să meargă la consulatul românesc şi să-şi ceară iertare. N-o face. N-ar avea cine să îl înţeleagă. Sau să îl asculte, programul lor de lucru fiind identic cu al său. O fi pentru casnice. Oricum e hotărît, nu va sta aici. Poate cîţiva ani, să-şi facă nişte bani, şi va pleca înapoi. Sigur. Vorbeşte acasă, nu le spune alor săi că instalează parchet şi dă cu bidineaua, ci că o să le trimită poze cu „eu pe malul oceanului privind zgîrie-norii”.

Faza 3 (2-5 ani)

Omul a găsit un job pe măsura ambiţiilor sale, îi place, e destul de solicitant, dar şefii îl apreciază. De aia i-au şi dat o săptămînă în plus la concediul legal de cinci zile pe an, iar el l-a mîncat tot în România. Dezamăgire majoră acolo însă, toate sînt la locul lor,cum le-a lăsat, drumurile, vînzătoarele, transpiraţia, hîrtoapele, maidanezii şi buticul din
colţ care încă vinde ţigări la bucată elevilor şi bere la pet muncitorilor care plantează borduri şi le fac poze cu telefonul mobil gagicilor care se încumetă să treacă prin apropiere. Ajuns înapoi în America, realizează cu tristeţe că
toţi prietenii săi sînt, de fapt, în România, dar îşi revine rapid pentru că se putea şi mai rău: ca şi el să fi fost tot acolo. A părăsit apartamentul închiriat şi simpaticii vecini de etaj care din prietenie îl lăsau să asculte gratis 24 de ore pe zi muzică latino fără măcar ca el să deschidă geamurile şi fără să-i ceară nici nu ban. Bine, cu excepţia acelei
seri cînd Miguel, vecinul din dreapta, i-a bătut în uşă uşor cu coada satîrului şi l-a rugat să-l împrumute cu ce are prin portofel cît încă mai mişcă. Acum şi-a luat casă, maşină nouă şi a început să se uite întîi la produse şi apoi la preţ. A descoperit că sporturile americane pot fi interesante dacă îşi dă puţin silinţa să le înveţe regulile şi într-o dimineaţă a realizat că România e irecuperabilă.

Faza 4 (de la 5 ani în sus)

Copiii lui s-au născut aici. El le vorbeşte în româneşte, iar ei îi răspund în engleză. El vrea să-i ducă într-o vacanţă prin Apuseni, ei vor la Disneyland. Odată cu naşterea copiilor, trei generaţii din familia lui sînt în America: omul nostru, copiii şi bunicii pensionari aduşi din ţară pentru a avea grijă de cei mici, deoarece el şi soţia lucrează. Are programe româneşti la televizor pentru că bunica a condiţionat venirea de neîntreruperea vizionării serialului Numai iubirea. Senzaţiile tari aproape au dispărut odată cu instalarea unei normalităţi nefireşti şi necunoscute.

3 thoughts on “Plecarea romanului in America

    Victor said:
    Decembrie 13, 2009 la 04:16

    Aoleu, omule!
    1. Modifica in text, ca-i neplacut de confundat Emigrantul roman (Imigrant in SUA), cu Imigrantul roman (de regula emigrat de prin Africa sau din strafundurile Asiei): Emigrant este cel care paraseste tara, Imigrant este cel care vine in tara.
    2. Tu INCA n-ai aflat ca NU America este tara tuturor posibilitatilor, ci Romania? AICI se intampla lucruri care ORIUNDE altundeva ar fi imposibile…
    3. Din cate auzisem eu, la coborarea din avion acolo inima ti-e cat un purice (nemaistiind ce te mai asteapta pe acolo) si iti creste (peste cateva zile) pentru o perioada a carei durata este direct proportionala cu suma cu care iti este „garnisit” portofelul la sosirea acolo si invers proportionala cu entuziasmul cu care irosesti acesti bani (irosirea incepe cu amenda platita pt aprinderea acelei prime tigari in zona cu „Smoking prohibited”).
    4. Cel care trimite poze cu „Eu pe malul oceanului privind zgarie-norii” e un cumintel si un decent comparativ cu cel care trimite pozele facute mai de la distanta cu el in masina decapotabila din fata portii vilei lui cu doua etaje si cu piscina (eventual si cu teren de tenis). („Mai de la distanta” ca sa nu se vada broboanele de sudoare iesite din cauza sprintului pana la acea masina lasata momentan acolo de adevaratul proprietar, ca doar-doar scapa si nu-l prinde ala ca sa-i traga o mama de bataie).
    5. Acel „job pe masura ambitiilor” e o poanta buna: de obicei jobul corespunde ambitiilor sale din momentul sosirii in America, nu celor din momentul obtinerii jobului.

      Mihai responded:
      Decembrie 13, 2009 la 15:27

      asa l-am primit . hmh scuze modific.

    Victor said:
    Decembrie 13, 2009 la 17:41

    Am inteles, sa traiti, da’ TOTUSI e vorba de „EMIGRANTUL carpatin”, NU de IMIGRANT…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s